Să vii în fapt de seară, să vii, să vii, să vii.
Cu luna solitară în apă străvezi.
Încet să-mi baţi la uşă, să-mi baţi la geam uşor.
Cu vorba cea mai blândă, cu cel mai blând fior.
Să vii în miez de nopte, să vii, să vii, să vii.
Cînd crezi din stins de şoapte senin luceferii.
Din lungă aşteptare, din vis neâmplinit,
Din da şi nu pe urmă, din taină în sfârşit.
Floare de dor adun
Dorului dor să-i spun
Floare de dor culeg
Dorul de dor să-mi leg.
Să vii în zori de ziua, să vii, să vii, să vii.
Nesomnul când se-aciua în linişti purpurii.
Prin luncă înverzită prin codrul meu umblat,
Prin lan de spice coapte tu înger şi bărbat.